Dacă recunoașteți mobila „comunistă”, știți că această piesă avea o oglindă cândva. Când am
cumpărat-o, am lăsat oglinda la ușa magazinului, fiindcă din start am știut că va fi o băncuță de
intrare. Cu odihnă adică. Cu stat jos. Că să nu-ţi forțezi lombara când te încalți.
Pe lângă asta, are loc de chei, portofele, 1-2 perechi de încălțăminte des folosită. Mănuși, eșarfe,
loc de poșetă… deloc rău!
Cândva, în proces, au aparut mânerele aurii în peisaj – să fim sinceri, mânerele o fac nu
frumoasă, ci super frumoasă și cu efect de coup de foudre.
Nimic spectaculos ca vopseluri: Annie Sloan (Country Grey, ceară neagră și aurie pentru patină,
ceară incoloră pentru sigilare).
Cu ocazia acestei băncuțe mi-am luat pistol cu capse, că să-i fac pernuță. Și am învățat că gri +
auriu = love.
Locul ei este acum într-un fost demisol, transformat în camera de jocuri pentru o familie.