Nu știu dacă mă încadrez la infractori, dar trebuie să mărturisesc: comoda asta am cam șutit-o.
Era aruncată într-o hală abandonată. Văzut, plăcut, hop! în portbagaj și gata actul de
proprietate!
Dar nu-mi ieșea în cale dacă nu era cu viziune și alea-alea. Aveam eu o idee în minte și fix atunci
mi-a răsărit în drum.
Și după ce am dichisit-o conform planului, are un aer așa, catifelat, sfios, dar pragmatic. Ca orice
om care știe ce e aceea “viață grea”, iar când îi dai o șansă, strălucește.

Pam-pam! Dumneai este personajul despre care facem vorbire.

Scroll to Top

CONTACTEAZĂ-MĂ