Nu am prins eu vremurile acelea în care se aduna zestrea miresei în lăzi. La nunta mea vreau sa cred că eu am fost suficientă, fără bonus de albituri, ștergare și alte podoabe.

Dar a fost odată un domn care a construit lada asta și probabil avea o fată ori rea la suflet, ori rea de gură… Și i-a făcut o lada maaare cât o zi de post, a umplut-o cu toate cele, doar-doar s-ar lipi norocul și de fiică-sa.

În zilele noastre, un cuplu mai mărunțel își poate face pat în ea 😊, o poate umple cu tot – dar absolut TOT ce înseamnă lenjerii, prosoape, fete de masă, haine, hăinuțe… E mare, asta tot încerc să spun.

Pont: arată foarte bine intr-un interior cu covor țesut și o floare pe pervaz.