Headline: Vopsește inginereşte!

Poveste: Cum să scurtez eu această poveste-roman? Încep cu mijlocul și mă învârt în jurul lui. 

Am ajuns la combinația de culori cu greu, cu multe probe și consultări, cu bani multicei dați pe vopseluri și aparatură. În final am stabilit schema de culori, iar cerința a fost de vopsit fără urme de pensulă, deci cu pistol. În vara aceea nu aveam pistol, așadar am cumpărat unul semi-profesional. Stabiliserăm inițial să primesc mobila în 3 tranșe, însă m-am trezit cu TOATĂ deodată, aterizata în atelier. Din cauza inghesuielii, am dat câteva rateuri la vopsitul cu pistol, fiindcă nu aveam spațiu de manevră suficient; deci șlefuiește și ia-o de la capăt. A durat mult. Am făcut o mizerie de nedescris. Am murdărit toate piesele mele vechi deja finalizate. Nu am avut suficiente lalele pentru colțuri…am împrumutat, am lipit, am improvizat. Am mai dat și cu pensula în locuri mai putin vizibile. 

Ca să mă înțelegeți bine: în spațiul meu de 40 mp am avut în același timp o masă extensibilă cu 4 scaune, 2 comode (medie și mare), o vitrină, o măsuță de cafea și câteva rafturi. În final nici nu știu dacă a ieșit bine, nu m-am putut evalua. Dar poza panoramică trimisă de beneficiari, deși blurata, arată un living frumos, foarte aerisit, coerent, primitor. Culoarea de baza aleasă a fost o idee bună, cred eu, fiindcă a creat senzația de spațiu într-un living de bloc, de o dimensiune rezonabilă, dar nu uriaș. Menționez victoria culorii fiindcă „negocierile” au început de la un maro-roșcat/ cireș. Probele, deși costisitoare, au meritat. 

De unde atâta tensiune în această poveste? Păi de aici: beneficiarii (o familie de tineri pensionari, oameni foarte faini) sunt ingineri, cu ochi pentru detaliu și perfecțiune. Niște oameni extrem de serioși și punctuali, parolisti, minunați! Nu m-au presat deloc. Dar în colțul minții mele vedeam cum inspectează inginereste orice milimetru de suprafață imperfectă. M-am auto-tensionat și am lucrat cu stres; o prostie! Deși când mi-au trimis fotografia cu casa aranjată de Crăciun, care arată ca un monument de curățenie, rigurozitate și simetrie, parcă nu-mi pare rău că am lucrat sub stresul unui ochi invizibil care se uită critic peste umărul meu!  

Găsesc și acum stropi de vopsea crem în diferite colțuri ale atelierului. Până la urmă asta e! Le refac eu, bucățică cu bucățică. Clientul să fie mulțumit!

Acum am pistol de oameni mari ☺, profesional, cu compresor. Îl am, mă laud cu el, dar îmi doresc să-l folosesc puțin spre niciodată. Senzația recondiționării manuale este de neprețuit pentru o fostă corporatistă care și-a găsit relaxarea în vopsea, culori și pensule.  

Am lucrat cu amorsă Belinka, vopseluri gama Klenod de la Colorex (preparate customizat în culorile din RAL de care am avut nevoie), lac de finisare Cedria de la Decorator și ceară Annie Sloan Warm Gold de la Rouge Boutique Decor. 

Concluzie: poate mobila aceasta nu ne aduce aminte de vremuri bune, dar dacă este stabilă și bine întreținută, se poate transforma și adapta oricărui interior, cu costuri rezonabile. Dați-i o șansă!