O ușa pe care intri și nu mai vrei să ieși. Așa este ușa aceasta. Sau poarta. 

Ce mai la deal – la vale, mi-e dragă tare! Deci s-o așezăm într-o casă primitoare, aș spune. Ca să se vadă mereu. Fie că se prinde pe rotile și separă două zone din casă, fie că se sprijină pe un perete (are și ea o vârstă, merită să mai stea…) s-o sorbesti din priviri, cu o ghirlandă luminoasă și o bluza de in agățată neglijent…frumoasă-i oricum o dai  sau o întorci. 

A fost obosită, ținută prin grajduri și garaje. Dar iubită de la început, altfel cum se explică balamalele făcute cu atâta atenție de mâinile unui fierar adevărat?!

Mihai a șlefuit-o cam 2 luni până a scos vremurile din ea. Eu am făcut-o și am refăcut-o de câteva ori, parcă nimic nu o îmbrăca perfect. Și acum o mai drăgălesc pe la margini…  recunosc!

Frumoasă e, iubibila e. Luptați-va pe ea, oameni buni! 😊 

P.S. Despre Mihai, Cos și alte personaje de poveste, cu altă ocazie. 

Dimensiuni: 96 x 190 x 10 (adancime)